ADRIAN GRAUENFELS – PELERINAJUL -închinăciune de Sfânta MARIA-

 The Assumption of the Virgin Mary by El Greco
prin mereaua tinereţii sacre
m-am certat cu legile zbanghii
potlogite doar cu simulacre
care mă târau prin puşcării.
 
de pe bătătura casei mele
am strigat prea-sfânta şi-a venit.
de atunci -MARIA- două stele
suntem…ce destinul ne-am unit.
 
din stinghere oaze, cu căinţă,
am strigat la Tine – însetat,
şi pe porii arşi de suferinţă,
maica mea MARIA…ai plouat.
 
şi în toamna sfântă a iubirii,
pârguit cu germeni de iubit,
Tu m-ai învăţat, ca pe toţi mirii
şi-n altaruil tău m-ai fost nuntit.
 
n-aveam muze…şi m-ai dat la muze.
greu…mi-am săltat casă de chirpici.
ţi-am citit rostirea de pe buze:
pune-ţi crucea de creştin – AICI!
 
şi m-am dus şi m-am întors acasă.
avem rod în vie şi copii.
prin perdeaua vieţii…de melasă,
în genunchi – zburăm spre veşnicii.
 
prin pelerinajul vârstei mele
ne-am rugat ca ori ce heruvim,
şi Sfânta MARIA – dintre stele,
ne-a sfiinţit cu zbor spre velerim…
 
                de Sfânta Maria, 2017,

“dead point”

 

Paul Klee- Death and fire

 

 

în noaptea ieșită din timp

pasărea ciudată

aștepta pe plaja pustie

valul izbăvitor al mareei

în răstimpuri

 vântul aduna şoaptele risipite

le purta

dincolo de geamandură

spre largul învolburat al mării

amestecându-le cu glasurile din adâncuri

într-un palid ecou

le pierdea printre stânci

lăsând în urmă doar aerul rece al serii

la orizont

se înălţau coloanele unui templu

despărţind zecile de oglinzi

ce împrăştiau lumina în jocuri ciudate.

 

Adrian Grauenfels – Pavană pentru o infantă moartă (pe muzică de Ravel)

Las Meninas III- Pablo Picasso

…atunci văzui infanta.
era întinsă pe catifea verde

între flori de lotus culese de samurai tineri

 în parcul înconjurat de lacuri sărate.
ce bucurie să o văd în sfărşit moartă ,

 eliberată de iubiri inceste,

avea pe buze zîmbetul unui sărut

 pentru caii albi priponiţi în curte,

stapîna zicea ca e anul în care caii zboară peste ocean

 căutînd un loc să doarmă,

dar foşnetul morţii ei colosale nu ne lăsa să ne odihnim,

 infanta ridicată în capul oaselor căuta cu privirea

 cupa de vin otrăvit din mîna stăpînei..

 O.. cum doreai mîngîierile unui bărbat în ceaţa dimineţii,

 ascultai muzica ce venea de departe,

din bucătăria afumată plină de soldaţi grosolani

 povestind aceleaşi bătălii,

 mustind din cicatrici purulente,

 repetînd numele femeilor violate,

 treceai printre ei mîndră că ai murit atît de tînără,

 nebăgată în seamă,

 atît de repede uitată,

 absolvită de dizgraţia bătrîneţii,

 doamne ce frumoasă erai în albastrul mătăsurilor spaniole,

 fardată delicat ca pentru o nuntă amînată,

 însoţită graţios de trei samurai cu o duzină de roze pe pian,

 cu o scrisoare nedeschisă anunţînd un mare naufragiu,

 te-ai aşezat din nou în patul mortuar,

 ai pornit patefonul bunicului Ravel

care zumzăia pavane pentru infante moarte de bună voie..
AG

Florin Predescu – Petale și nea. Se dedică Mariei Sava

Între două garduri din lemn sfânt,
trece zeița numită Roua,
doar cutremur. jurământ
și îți spui, noua

floare prematură, între șacali
albi, minciunile, un fard
greu pe pleoape. Muscali
haini în hoarde Copul ard,

ne înșeală magnolia în poveri
cu surâs felin
abia umerii în nea mai țin

alte primăveri
transpar într-un pastel,
în praf, la castel.

http://predescudf.blogspot.ro/2017/03/petale-si-nea-se-dedica-mariei-sava.html