Emanuel Pope -Robinson Crusoe

Nico Fine-Rungs of Solitude

Cartea neamului lui Mark Zuckerberg și a lui Bill Gates,

fiul lui William Henry Gates, fiul lui Rober Royce.

Robert Royce a născut pe Hugh Calkins;

Hugh Calkins pe William Swift;

William Swift pe Jonathan Swift

…și acesta pe Edward Zuckerberg;

Edward Zuckerberg l-a născut pe Mark Zuckerberg.

Cu aceste cuvinte ar trebui să înceapă

orice încercare onestă de rescriere

a Noului Testament.

*

La-nceput Dumnezeu a făcut lumina,

cerul, pământul, soarele-luna-și-stelele,

viețuitoarele, ziua de odihnă

și imediat, după aceea, pe Robinson Crusoe.

Cu aceste cuvinte ar trebui să înceapă

orice încercare de rescriere

a Vechiului Testament.

*

Fericit, Robinson Crusoe și Viața Lui,

cea de toate zilele,

primul și singurul dintre moderni

care a trăit însingurarea

rămânând în lumină vie.

Restul,

toți cei care i-au urmat,

nu au mai cunoscut decât moartea lentă,

avizată, evaluată, feliată, filmată,

sintetică și mai nou digitalizată.

Niciunul, dar absolut niciunul

n-a trăit și n-a murit firesc.

Nici dintre părinți și nici dintre copii.

Amin!

 

 

 

 

 

Emanuel Pope – ziua decisivă a Judecății Morilor asupra muritorului meu ‘’eu’’

lui JONI

Moto: „O fiul meu! Pe când eram poet printre oameni

Am născocit acest vers care n-are nici rimă nici măsură,

Şi-l defineam în taina sufletului meu: această îndoită şi reciprocă funcţie

Prin care omul absoarbe viaţa şi restituie, în actul suprem al expiraţiei

Un cuvânt inteligibil.

( Paul Claudel- La Ville)

 

azi au venit Morile
-cum vin ele doar de două sau de trei ori într-o viață-
și la întâlnirea dintre ape
despletite cu trup greu de femei muncite
și-au săltat pietrele toate
baletând uşor pe deasupra apelor
unele erau mai hotărâte, altele mai timide…
și deodată  au început a sporovăi despre mine:

‘’Știu că nu merită – a spus cea mai fericită dintre ele-
până și-n universul lui e un om mic.’’
‘’Adevărat – a spus cea care sta cu streașina mai aproape de mal-
însă… nici noi nu i-am oferit destul timp.’’
‘’Așa este,- a sărit cu gura și cea care jucăușă
scotea cu brațele-mpreunate roată
volbura din mijlocul apei-
omul nostru este doar un copil și atât!’’
‘’Copil sau nu, risipim apa degeaba cu el!’’- a concluzionat cea mai bătrână Moară-
mult mai bine ar fi să-l frângem și să-i trecem peste umeri cât mai iute apa.’’
‘’Dar de unde atâta grabă, surioare?’’- a întrebat alta ce părea mai gânditoare.

……………………….

în timpul ăsta,

eu visam cum mă preschimbam într-un pește
mic, exotic…
într-unul roșcovan si cu pistrui
și cum eram tare mândru de părul meu coafat nou într-un coc
vopsit în alb și ridicat peste solzii mei de aur ca un turn de fildeș
în care trăia un cerceluș drag de argint viu și nevătămat
ca-ntr-un somn absolut hipnotizat
treceam cu el împreună
așa cum ar trece un om beat cu ochii închiși pe lângă moarte
printre pietrele și picioarele lor
și inhalam acolo cu nesaț prin branhiile căscate ca o gură de copil
un miros puternic de țâță și lapte
iar creierul meu mic și lipsit de memorie
zău că-l simțeam cum turba de fericire.

…şi așa creșteam amândoi
unu’ cu altu’
ca doi copii cu o singură placentă
o dată și-ncă o dată!

 

din vol. Emanuel Pope, ”Voodoo child”, PIM, Iaşi, 2017

Emanuel Pope – Trei lucruri despre care azi trebuie vorbit rar și în șoaptă

 

 Supernatural- Shelby McQuilkin

 

 

 

Despre trei lucruri trebuie vorbit azi cât mai rar și în șoaptă

Pacea să nu o sperie nimeni șMoartea să nu o grăbească

vinul vieții se cere de-acum

             băut în altă parte

tot mai departe de pământul ce amestecă totul 

într-o pastă a rușinii și neînțelegerii

însă o mie de galioane de s-ar porni cu el pe mare

mâine s-ar scufunda toate și niciuna nu s-ar mai întoarce

…atât e de greu!

Desigur există și acolo 

cel puțin o mie de primejdii și o mie de prădători ai vieții

și printre colții lor uriași ridicându-se ca vertebrele oțelite

      ale unor stânci din mare

numai navigatorii cu adevărat sinucigași mai pot avea norocul

     unei călătorii împlinite…

și dacă nu în aer și nici în apă

atunci unde să-și mai găsească un loc

     Spiritul Omului până la Marea Sa Trecere

fiind refuzat de Lume?

.

Despre trei lucruri trebuie vorbit rar și în șoaptă

Pacea să nu o sperie și Moartea să nu o grăbească nimeni

încrederea de o vei așeza azi pe o piatră

sub soarele Omeniei cine-i va culege primul lacrimile?

și încă prin satele ce-și sting dogoarea-n mare

       pescari obosiți mai aduc odată cu seara

 în plasele lor printre alge și pești

       prinse cu dinții frânturi de poeme

toate vorbind despre cei ce se sting

departe pe ape străine bând vinul vieții cel greu 

lustruindu-și căderea și moartea

       cu finețe și zel

gândind la semenii lor

          neîncetat 

                                ca Prietenia Omului să nu…

 

Din vol. Emanuel Pope, Voodoo child, PIM, Iaşi, 2017

 

 

 

Emanuel Pope – câinele Dingo

 

lui Cargo, cățeaua lup

 

ai venit, Doamne, în pustiul meu
şi mi-ai poruncit
să nu mă vând oamenilor
sufletul mi l-ai hărăzit
să se hrănească din singurătate
ca o fiară
lumina să mi-o culeg
din ceaţa zilelor obositoare şi grele ca anii
şi trupul să mi-l apăr
împovărat sub haina umilinţei.

iar pentru a mă feri
din calea trădării cuvintelor
la plecare
ai luat cu tine şi graiul meu
a fost prima şi ultima oară
când te-am adulmecat, Doamne,
şi când mi-am îndreptat spre
…spre umbra picioarelor Tale
gura mea mută
şi ochii umezi
Tu nu mai erai
deşi mă iubeai
deşi
dinainte ştiai tot nesomnul
din ascunzişul inimii mele.

 

nările mele
spre suflarea-Ţi cerească se roagă.

 

de ani de zile
vieţuiesc înconjurat numai de pustiuri
ele nu mă văd şi nu mă miros
însă eu le cunosc pe de rost
fiecare meteahnă
fiecare aromă,
fiecare umbră
fiecare adiere a inimii lor de plumb
şi am încetat demult
să mai sângerez la întunecare

aerul fierbinte al deşertului
a devenit casa mea
nările mele
spre suflarea-Ţi cerească se roagă
acoperit de praf
batjocorit
bântuit de coşmaruri
pâine încinsă eu însumi
în cuptorul roşu al deşertului
îmi rod sigurătatea ca pe o piatră
şi nenumărate zile fără hrană trec
ca somnul topindu-se

în blana mea de vise
adulmec şi aştept
nările mele
spre suflarea-ţi cerească se roagă:

„Doamne, nu-l îndepărta pe câinele Tău
de la miezul pâinii Tale!”

 

 

 

 

din vol. Emanuel Pope, Voinicul în piele de javră,  Iaşi, 2015