August 2

să nu mă naşti, mamă!

 

 “Ce sinistru, în Univers urlă un câine singur.”(Vasili Grossman)

 

am îmbătrânit în pântecul tău.

să nu mă naşti, mamă!

rogu-te, pune-mi în loc de braţe, aripi, mamă,

şi-n loc de inimă,

-un zeu

luna îmi umblă greţos prin oase

şi-mi numără coastele, mamă,

îmi pipăie sângele amorţit de spaimă

în timp ce mâinile tale tremurânde

mângâie pântecul

în care zac eu, cel ce va fi ucis,

într-un asurzitor asfinţit

într-un fel sau altul, mamă,

schimbă-mi destinul

mâinile-acestea să nu mai poarte arme

ochii-mi să nu mai vadă sânge,

să nu mai simt între dinţi gustul coclit al tristeţii

când moartea vine şi-mi seceră fraţii

străin pe la porţile altora, mamă,

să nu mă naşti

– nu voi să mai fiu!

 

 

 

(din  Almanahul Poeziei de Război, 2014, realizat şi publicat de Adrian Grauenfels)