Paronimii buclucaşe: stern/ stent

 

 

 Despre folosirea improprie a unor termeni am mai discutat. Cel ce utilizează un cuvânt fără să-i cunoască sensul corect, nu încearcă să-şi imagineze ce se poate întâmpla atunci când recurge la folosirea improprie a unui termen. Nu c-ar fi o catastrofă. Însă  lucrurile pot evolua în două moduri:  termenul poate fi preluat de alţi cititori (cu acelaşi sens greşit) şi acesta e un mare deserviciu făcut limbii române; se deturnează sensul frazei, implicit efectul dorit de autor.

Repet: nu dau lecţii.  Încerc să-i sensibilizez măcar pe cei care au pretenţia că sunt creatori de texte literare  să recurgă la dicţionar atunci când un termen  nu le  este cunoscut  îndeajuns.

Citesc zilele trecute un text în care se făcea afirmaţia că o persoană urmează să suporte o manevră chirurgicală de implantare a unui “stent” pe o arteră coronariană. Numai că în loc de “stent“, autorul foloseşte cu dezinvoltură cuvântul “stern“. Ce-i drept cei doi termeni sunt apropiaţi ca formă, fiind “bolnavi” de paronimie; diferenţa de sens este cam de la Pământ la Lună.

 Mai bine cunoscut şi, probabil, de aceea utilizat greşit în textul incriminat este cuvântul “stern“. Este un termen ştiinţific,  din domeniul anatomiei -sistemul osos- şi este definit astfel:

stern, sternuri, subst. neutru– Os lung şi plat aşezat în mijlocul părţii anterioare  a toracelui, de care sunt prinse coastele şi cele două clavicule. Termenul vine pe filieră franceză (sternum) din latinescul sternum.

Celălat termen este un  neologism împrumutat din limba engleză. Originea termenului nu este prea bine cunoscută, însă în limba engleză verbul “stenting” denumea  procesul de întăritură a obiectelor de îmbrăcăminte.

Mai târziu John F.Esser, chirurg plastician, a folosit termenul, în 1916, pentru a descrie o operaţie facială făcută de dentistul Charles Stent (1807-1885), la 1856.

stent, stenturi, subst. neutru –  Tub artificial care se introduce printr-o manevră chirurgicală pe un vas natural (arteră sau ureter)  cu scopul de a preîntâmpina obstrucţionarea vasului respectiv din anumite motive.

Pentru că termenul este foarte recent intrat în limba română (aşa cum ştim  termenii neologici vin o dată cu obiectul denumit) încă nu l-am găsit în DEX. În schimb, pe Wikipedia aflăm atât etimologia termenului, cât şi întrebuinţările lui.

http://en.wikipedia.org/wiki/Stent#Etymology

Aşadar, în articolul în cauză era vorba despre un stent coronarian, tub care se introduce printr-o manevră chirurgicală, numită angioplastie, într-o arteră coronariană ce riscă să fie obturată de depunerile de colesterol. Nu vreau să mă adâncesc în discuţii medicale pentru că nu-i treaba mea.

Ţin doar să menţionez că diferenţa dintre osul stern, pe care-l putem pipăi fiecare la mijocul cutiei toracice, şi acel tub buclucaş, dar salvator de vieţi, este destul de…mare.

 

Semne de punctuaţie: virgula

Virgula este semnul de punctuaţie care marchează o pauză şi pe care o întâlnim atât la nivelul propoziţiei cât şi la nivelul frazei.

I) Virgula în propoziţie desparte:

1) două sau mai multe părţi de propoziţie de acelaşi fel aflate în raport de coordonare prin juxtapunere:
Ex: Livezile, câmpurile căpătaseră o culoare ruginie.
A îmbrăcat o rochie strâmtă, scurtă, decoltată.

2) un substantiv sau un pronume în vocativ:
Ex: Vino, băiete!
Vino, tu!

3) o interjecţie fără funcţie sintactică:
Ex:Vai, ce minune!

4) un cuvânt sau o construcţie incidentă:
Ex: A cântat, desigur, pe scenă.

5) o apoziţie dezvoltată sau simplă:
Ex:Nadia Comăneci, simbol al sportului românesc, a dus faima României în lume.

6) O construcţie (gerunzială, participială, infinitivală, cu supinul) cu funcţie de atribut sau complement, pentru că aceste construcţii sunt propoziţii contrase( restrânse la partea de propoziţie corespunzătoare):
Ex: Din spirit de solidaritate cu tânărul Ali, rămas pe stradă şi călcând pe urmele lui, Denis începuse să scrie acel articol.

7) părţi de propoziţie de acelaşi fel aflate în raport de coordonare adversativă (dar, iar, însă, ci) , conclusivă (deci, aşadar) şi uneori, copulativă (şi, nici) sau disjunctivă (sau, ori, fie), când se repetă conjuncţia:
Ex: Ori vorbeşte cum ţi-e vorba, ori te poartă cum ţi-e portul.
A plecat, dar a lăsat lucrurile puse la punct.
A învăţat, deci ştie lecţia.
Nici în căruţă, nici în teleguţă.

8) Complemente antepuse verbului:
Ex: Înainte de-a telefona, şi-a verificat agenda.

9) Adverbe de negaţie sau de afirmaţie când sunt echivalente cu o propoziţie:
Ex: Nu o lasă?
Nu,(n-o lasă) c-aşa-i regula.

10) marchează modificările de topică mai neobişnuite, dislocările sintactice ale unor părţi de propoziţie:
Ex: Problema, cu tot efortul depus, nu primise o rezolvare

11) marchează elipsa verbului copulativ:
Ex: Vorba lungă,(e) sărăcia omului.

II) Virgula în frază desparte:

1) două sau mai multe propoziţii de acelaşi fel aflate în raport de coordonare prin juxtapunere:
EX: Ştia /ce flori îi plăceau, /ce culori o încântau,/ ce parfumuri o extaziau./

2) o propoziţie incidentă:
Ex: Nu vreau, a răspuns copilul.

3) O propoziţie subordonată intercalată în regenta ei (cu excepţia predicativei şi a subiectivei):
Ex: Hotărârea luată,/ deşi era corectă, /o nemulţumea.

4) O propoziţie atributivă explicativă de regenta ei:
Noile reglementări legislative, /care au fost adoptate în plen,/ prevedeau sancţiuni dure

5)     O propoziţie atributivă apozitivă de regenta ei:
M-am exprimat în felul meu, /adică, am spus lucrurilor pe nume.

6) O propoziţie subordonată completivă directă sau indirectă antepusă regentei:
Ex: Pe cine a întâlnit, /a întrebat despre adresa ei./
Ce ţie nu-ţi place,/ altuia nu face./

7)  O propoziţie subordonată circumstanţială (de loc, de timp, de mod, de scop , condiţională) antepusă regentei:
Ex: Când m-am trezit,/ soarele era deja sus.

8) Totdeauna, subordonata concesivă (CV), cauzală (CZ) şi consecutivă (CNS) de regenta ei (cu excepţia situaţiei când CNS e introdusă prin conjuncţia de, aşezată imediat după verbul regent):
Ex :Se laudă /(de)nu mai poate.

9) O propoziţie subiectivă reluată printr-un subiect:
Ex: Cine sapă groapa altuia,/acela cade singur în ea.

10) Două sau mai multe propoziţii de acelaşi fel aflate în raport de coordonare (prin conjuncţie) adversativă, conclusivă sau uneori, copulativă sau disjunctivă (când se repetă conjuncţia coordonatoare sau cele două sunt la distanţă în frază):
Ex: A venit acasă, /dar nu a stat prea mult.

Nu punem virgulă între:
1) subiect şi predicat. Subiectul şi predicatul se află într-un raport de inerenţă (adică se determină reciproc şi nu pot exista unul fără celălalt decât în cazul unor excepţii).
Ex: Elevul (,NU!) s-a chinuit mult c-o problemă de geometrie.
        SB                                      PV
2) între propoziţia subiectivă şi regenta ei:
Ex: Trebuie/ să plec.
           PR                                PSB
Cine aleargă după doi iepuri/ nu prinde niciunul.
PSB                                                         PR
Fireşte / (că) va veni
PR                      PSB
Este bine /că a plecat.
PR                    PSB
Îmi place/ (să) citesc.
PR                 PSB
3) între subordonata predicativă şi regenta ei
Ex: Adevărul era /că obţinuse bune rezultate.
PR                                                P P
Să fie/ cum doreşti.
PR               PP
4) între substantiv (ori un substitut al acestuia) şi atributul care îl determină
Ex: Flori ( , NU!) de munte împodobeau poiana.
Subst.      Atrib.        Subst.
Ascultă foşnetul (,NU) tainic al pădurii.
Subst.        Atrib.            Adj.
5) În cazul atributului substantival apoziţional avem următoarele situaţii:
Ex: Profesorul (,NU!) Georgescu a lipsit. –nu, în cazul apoziţiei simple
Subst.            Apoz. simplă
El, fratele meu, ştia că vin. -corect în cazul apoziţiei acordate
Apoz.  acord.                               
Dan, căpitan de plai, este personaj principal.-corect în cazul apoziţiei dezvoltate
Apoz.dezv.

 
6) Atributivele de identificare şi de calificareşi circumstanţiale nu se despart prin virgulă de regenta lor
Ex: Rarăul este muntele/ în preajma căruia gravitează o întregă lume.
PR                                                      P AT
Strânse mai bine chinga /care-i ţinea braţul legat de la chimir şi nu răspunse.(Sadoveanu)
   PR                                                                             PAT
Dar atributivele explicative se despart prin virgulă de regenta lor.
Ex: Bunicii locuiau într-un sat, /unde era o livadă de nuci.
PR                                                                  P AT

 

Iar apozitiva se desparte prin virgulă, două puncte sau linie de pauză de regentă.
Ex: Avea un singur gând:/ să plece cât mai departe.
PR                                                    P AP

 

7) Propoziţiile subordonate completive directe şi indirecte nu se despart prin virgulă de regentă.
Ex: Ştia perfect /ce are să facă.
PR                               PCD
Sunt incapabil /să scriu un rând măcar
PR                                       PCIND

 

Dar propoziţiile subordonate completive directe şi indirecte se despart de obicei prin virgulă când sunt aşezate înaintea regentei.
Ex: Ce ştiu,/nu voi spune.
P CD                             PR
Cui e obişnuit mersul pe jos,/ un drum cu maşina îl oboseşte.
P CIND                                                    PR

 

8) Propoziţia subordonată circumstanţială de loc nu se desparte prin virgulă când este aşezată după regentă.
Ex: I-a zis /să se ducă/ unde ştie
P R P                                  CL
În schimb când e antepusă se desparte prin virgulă:
Ex: Unde nu gândeşti,/ acolo îl găseşti.
P CL                                          P R
9) Propoziţia subordonată circumstanţială de timp aşezată după regentă nu se desparte prin virgulă.
Ex:
Frica i-a dispărut /când a văzut lumina.
PR P                                       CT
În schimb, se desparte prin virgulă când este antepusă regentei.
Ex: După ce a plecat/ a început /să se gândească
PCT                                                    P R

 

10) Propoziţia subordonată cauzală se desparte prin virgulă de regentă indiferent de poziţia ei.
Ex: Pentru că n-a înţeles, /a mai întrebat o dată.
PCZ                                                             PR
În situaţia în care se insistă asupra cauzalei, vorbitorul punând accentul pe ea, nu se desparte prin virgulă indiferent de locul regentei.
Ex: N-a venit/ pentru că n-a avut bani de drum.
PR                                              PCZ

 

11) Propoziţia subordonată finală se desparte prin virgulă de regenta ei de obicei. Când este introdusă prin prepoziţia „de” nu se desparte prin virgulă.

Ex. S-a dus drept la fratele său, /ca să-i spună mamei bucuria.
PR                                                                   PCS
Zilnic mergea la fântână/ de aducea apă.

PR                                                        PCS
12)Propoziţia subordonată circumstanţială de mod se desparte de regenta ei indiferent de locul pe care-l ocupă.
Ex: Fără să se turbure,/ privea la locul accidentului.
PCM                                                        PR

 

13) Propoziţiile subordonate concesive, consecutive, opoziţionale şi cumulative se despart prin virgulă de regentele lor.
Ex: E atât de rea, /încât nu-i calcă nimeni pragul
PR                                           PCNS
Deşi s-a înserat,/ s-a dus să se plimbe.
PCS                                       PR
Se ţine de jocuri,/ în loc să înveţe carte.
PR                                              POP
Pe lângă că era curată,/ se îmbrăca şi frumos.
PCUM                                           PR

 

14 Propoziţiile subordonate circumstanţiale instrumentale, sociative şi de relaţie nu se despart prin virgulă de regentele lor.
Ex: Cu ce arde vara/ ar fi încălzit iarna toate sobele.
PIN                                                   PR
Fugeau toţi în toate părţile/ cu ce apuca a lua.
PR                                                        PSOC
Regiunea pare săracă/ pentru cine vine de la şes.
PR                                                          PREL

 

 

Termeni „apropriaţi”, „proprii” şi „apropiaţi”

 

În ultima vreme, constat că aproprierea (însuşirea) calităţii de « scriitor » se face în detrimentul limbii române. Termeni apropiaţi (asemănători) ca formă, dar mult diferiţi ca sens sunt utilizaţi de-a valma. Proprietatea (adecvarea) termenilor este  facultativă, astfel încât fiecare este lăsat să înţeleagă ce vrea din text. Am tras aceste concluzii, ajungând din întâmplare pe un blog personal, că doar acum puţini sunt cei care n-au pus mâna pe condei şi nu cochetează cu muzele. N-am să reuşesc să-l înţeleg vreodată pe cel care se dă mare iubitor de frumos, fără a fi într-o bună relaţie cu limba maternă; “îl chinuie talentul”, chiar dacă propia (sic) gramatică este  cât se poate de precară. Nimeni nu s-a născut învăţat şi nu consider că a semnala astfel de lucruri sunt un semn al aroganţei. M-am săturat, ca la umbra unui aşa-zis talent artistic, limba română să tot treacă prin „patul lui Procust” după cum îi tună „autorelui”. Primul semn că te respecţi ca scriitor este să scrii într-o limbă corectă, curată, coerentă. Există manuale de gramatică, dicţionare, fel de fel de materiale  legate de scrierea şi exprimarea corectă în limba română.  În blogul cu pricina, autoarea foloseşte până la obsesie toate formele cuvântului « propiu, propie, propia ». Aşadar, nici vorbă c-ar fi o scăpare. Pur şi simplu, « scriitoarea » noastră habar n-are care este forma corectă. Ceea ce mă intrigă în astfel de cazuri este numărul mare de adulatori care comentează pe blog, fără să se simtă jenaţi că limba română este violată în public.

  Să vedem ce spune DEX-ul. Decât să transmit şi altuia o gogomănie, mai bine merg la dicţionar  că nu-i nicio ruşine :

 apropia/ apropria sunt termeni paronimici, adică au o formă aproximativ asemănătoare, dar sensul este total diferit. De unde reiese că un simplu „r” contează foarte mult.

 a apropia,verb tranzitiv- a duce, a aduce, a aşeza mai aproape un obiect

 a (se) apropia,verb reflexiv- a se afla aproape de un anumit interval de timp, de un moment anume

a (-şi) apropria,verb intranzitiv- a-şi însuşi un lucru (străin), care nu-i aparţine

propriu, proprie, proprii (nu propiu şi nici popriu), adjectiv – care aparţine în mod exclusiv cuiva, caracteristic, specific, indicat, potrivit, adecvat.

Exemple:

 

 Domnul X şi-a apropriat firma fratelui.

 Fetiţa  apropie cartea de ochi să vadă mai bine.

 Se apropie aniversarea prietenului nostru.

  E sigur de propria-i valoare.

Un monument închinat prostiei: “Dicţionarul moldovenesc-român”

Lithographie de Daumier- Deux hommes lisant un journal

Dacă pentru unii criza înseamnă frig şi lipsuri, acum în toiul iernii, pentru alţii este o adevărată mană cerească. Aşa se face că Tipografia Academiei de Ştiinţe din Moldova, unde după cum spune directorul ei, Valeriu Schiţco, e frig şi suflă vântul made in Siberia prin buzunarele instituţiei, a găsit un mod cât se poate de inedit de-a face bani: a scos a doua ediţie a faimosului “Dicţionar moldovenesc-român” pe “conta” autorului, nu mai puţin celebrul, Vasile Stati.

Când vine unul şi-ţi flutură pe sub nas teancul de bumăşti (80000 de lei), iar ţie-ţi ghiorăie maţele de foame se duce naibii toată mândria şi demnitatea de-a nu te încurca cu toţi mancurţii de teapa lui Vasile Stati. Nici vorbă c-ar fi vreo diversiune politică aşa cum se afirmă în articolul de mai jos; mi se pare că se acordă prea mult credit acestui Moş Teacă al lingvisticii din Basarabia.
Se vede treaba că volumul cu pricina este la mare căutare atâta timp cât prima ediţie s-a epuizat şi cea de-a doua are un tiraj aiuritor de 5000 de exemplare. Spun aiuritor, pentru că este vorba de un dicţionar, nu despre un roman aflat în topul vânzărilor cu care să te mai poţi lăuda că l-ai citit. Parcă nu prea-mi vine a crede că bisnismenul nostru, autorul acestui simulacru de dicţionar, nu şi-a făcut niscaiva calcule din care să reiasă că afacerea îi aduce profit. Probabil unii cumpără cartea ca pe o ciudăţenie spre amuzamentul lor şi al celor din jur, dar mă întreb dacă vor fi fiind cititori care să folosească acest monument închinat prostiei pe post de document ştiinţific. Cine ştie? Înclin mai degrabă să cred că românii de peste Prut au un dezvoltat simţ al umorului şi fac haz de necaz…

M-ar fi bucurat să citesc mai multe luări de poziţie ale intelectualilor serioşi, chiar dacă editura cu pricina a dat cinstea pe ruşine pentru un pumn de „denghi”.
Am selectat câteva „perle” de pe un portal în care virtualii cititori tot adaugă noi termeni spre delectarea vizitatorilor de ocazie.

 
A
„a abaldi” – a rămâne cu gura căscată
„a chica pe buşi” – a fi uimit
„a faşi perevarot” – a face revoluţie
„a peredăi privet” – a transmite salutări
„a pune lapşa pi urechi” – a minţi
„a umbla cu teolka” • a te plimba cu prietena
„a sări în skakalcă” – a sări cu coarda
„a sineaci” – a consuma alcool in cantitati foarte mari
„a ti abajri” -a mânca pe săturate
„a-ţi înfla hreaşca” -a bea fără măsură
„a uşidi vaprosuri” -a găsi soluţii
„ai svet acasă?” -ai electricitate acasă?
„auzi şi eu ţie îţi vtiresc aişi?” – tu auzi ce îţi spun eu ţie?
„am pierdut orientirovca” • m-am rătăcit
„apu iaca tu şi cauţ aişi?” -tu ce cauţi aici?
„apu deamu aişi îi pizdeţ, totu-i iasna” – totul este clar, nu mai exista nici o speranţă
„auzi, fa”?- mă scuzaţi, domnişoară, pot să vă deranjez?
B
„babî miniatiurnaia”- femeie slabă
„başleovîi” -om cu bani
„balvan” -fără minte
„bahanu nuni dă tacika sî ni duşim la teolşi” -tata nu-mi dă maşina să ne ducem la fete
„bazaru-i mort”- discuţia e încheiată
„bă, io’ hui io’ znait”- nu ştiu ce să zic
„băi, eu vorghesc din marşutcî” -vorbesc din maxi-taxi
„bumajnik”-portmoneu
C

„caloş bîhliţ” -încălţăminte care miroase urât
„cîcăşios „-băiat nerespectuos
„ciumadan (sinonim: chirpidin)” – om pierdut
„chiloţi cu cari tai măliga”- bikini
„cum cu jituha?”- ce mai faci?
„curvă di mare” – sirena
D

„dă-ni kastrulea şeea”- dă-mi, te rog, cratiţa
„dicţionarul e băţ”- dictionarul este super tare
E
„ea ne govoriti po ruski”- nu vorbesc limba rusă
„eşti un mujic bun” -eşti un băiat de treabă
„eşti puteovîi?” – eşti deştept?
„eşti şei mai kleovaia teolkî” -declaraţie de dragoste
„eu mă kiş kipitok” -sunt îndrăgostită până peste cap
F
„fa, vrei morojenî?” – dragă, vrei o îngheţată?
„fără slejcă”- fără a fi urmărit
„fără opredeliteli” -nedeterminat
„floaşi” -păr
„foarte horoşii” – foarte bun
G
„ganduras!” –boule!
„gandonu’ şela di Vaseok nu puni buhalî” • Vasilică-i un nesuferit, nu face cinste
„gheozlomeli” -plăcinte
„ghiari”- unghii mari
„gura-n ghips!”- linişte!
H
„hai, la ozeră”- hai, la iaz
„hai, sî tusuim buşili” -hai, să dansăm
„huineaua şeia”- ceva necunoscut
I

„iapa şeia” – fată rea
Î
„închide săltariu!” -taci!
J

“juc “- băiat descurcăreţ
K

„kalhoz”- orgie, sex în grup/ gospodărie ţărănească
„katleti”- pârjoale
„karoci” – mai pe scurt
„kazeol”- un tip care nu vrea să facă ceva pentru tine
„kent” – prieten / băiat cu influenţă
„krasovşi” -adidaşi
L

„l-o zavalit”- l-au bătut
M

„m-ai ubidit” -m-ai convins
„m-am vliubit” – m-am îndrăgostit
„m-am udivit „- m-am mirat
„maldavan”- moldovean
„mă duc sî ablamesc teolka şeia” – mă duc să-i fac curte domnişoarei
„mă sohnesc dupa tine” – mă usuc dupa tine
„mujîc gareacii” -tip sexy
„mrazi” – persoană nesimţită
N

„n-am svet” – nu am curent electric
„ne-am tusuit”- ne-am distrat
„ni hlizîm di ti cazi pi buşi” – râdem până numai putem
„ni-a kişă di nii amar în gurî”- mă piş pe mine
„ni-a pităni, uăi” – mi-e foame
„ni-o dolojît” -mi-a spus ce se întâmplă
„ni-o atpadit celestea”- am rămas cu gura căscată
O
„oduşîvleonîi”- inspirat
„oknî”-fereastră
P
„padruji” -domnişoare
„padruga şeia-i koncinaia” – tipa este naşpa
„parcî eşti un bamjarik” – arăţi ca un boschetar
„paţanu şela glazeşti la noi”- băiatul acela se uită la noi
„pidagog”- profesor la şcoală
„pizdeţ!” -uimitor sau treaba stă foarte rău (depinde de context)
„prost di put colţunii”- superlativ pentru prost
„pricoluri” – glume
R

„razisneşte şi nouă bazaru tău” -lămureşte-ne ce ai vrut să zici
„rîlă” – faţă urâtă
„rjac”-râs în hohote
„rupi başnea/buca/băşina”- tare beton
„rojî” – mutră
S
„s-o kâkat la delî” -1. i-a fost teamă, 2. a renunţat
„sabireşti” – a strînge
„să ne kentuim” -să ne imprietenim
„să grăgheşti”- se grăbeşte
„sucă”- • 1. căţea 2. femeie insuportabilă 3. femeie care se culcă cu toţi, dar numai nu cu tine.
„supărat concretno”- foarte supărat
Ş
„şi s-o slucit cu tini?” -ce ai păţit?
„şi ti beleşti la mini?- de ce te uiţi la mine?
„şi uăi, ţo ahuit cabina?” – te dai mare?
T
„taburetkî” -maşină mică
„talpomiţîn” -miros de picioare
„tăt îi băţ” – totul este conform asteptărilor
„tralivaz”- tramvai
„tu sîngurî di undi eşti?”- îmi cer scuze de deranj, de unde sunteţi?
„tu uăi şi naejăşti la mini, krez cî eşti şel mai krutoi, da eu ca tini am văzut more şi nii da lampaciki”- pleacă de aici, nu mă sperii
Ţ
„ţi so ahuit ciribelu?” – te dai mare?
„ţ-o ahuit caloşîi?”- te dai mare?
„ţîmburuc” -mititel
„ţîţoderjadeli”-sutien
U
„uăi!” – adresare către o persoană de gen masculin
„uăi, dacî mănânşi huineaua şeia o sî-ţ chişi cilenu”- nu mânca, este toxic
„uăi, slideşte bazarul”- vezi, că vorbeşti aiurea
„uăi, tu şi eşti kaciok?” -mergi la sala de forţă?
„uăi, tu şi eşti paţan sau nu?” – întrebare capcană. Da – trebuie să dai ceva. Nu – primeşti bătaie, mai devreme sau mai târziu
„uăi, tu şi vrei pizdealî?”- vrei o bătaie sora cu moartea?
„uăi, tu eşti un kazeol!” -mie nu-mi place de tine! (pretext să-l poţi lua pe careva la bătaie)
„uăi, tu ni sî pari cî ai luat-o pin patlajeli” – cred ca eşti în afara subiectului
„uăi, fă!” -adresare către o persoane de gen feminin
V

„voobşe şî îndiobşti” – mai pe scurt
„vrei sî-ţ zamacesc una?”- vrei să te lovesc?
„vreu să pazdravlesc”- vreau să felicit
„vunderkind”- foarte deştept
Z

„zaibisi”-foarte bine
„zaşnurui şnuroaşili la botincî”- a lega şireturile la încălţăminte

 
Ei, da, după cum zice autorul, dicţionarul îi “băţ”, nu glumă !

Iaşi, 2012

articolul cu pricina:

„Dicţionarul lui Stati, o diversiune de 80.000 de lei
A doua ediţie a „Dicţionarului moldovenesc-român” a apărut la Tipografia Academiei de Ştiinţe. Duca spune că-l va demite pe directorul tipografiei…
Pentru că de mult nu a mai avut vreo comandă, respectiv, nu are bani ca să-şi poată remunera angajaţii, Valeriu Schiţco, directorul Tipografiei Academiei de Ştiinţe a Moldovei (AŞM), a acceptat să scoată de sub tipar ediţia a doua a „Dicţionarului moldovenesc-român” de Vasile Stati. Ieri, când a aflat de la noi noutatea, preşedintele Academiei, Gheorghe Duca, ne-a spus că Schiţco va fi eliberat din funcţie. Vasile Bahnaru, directorul Institutului de Filologie al AŞM, este mai reticent: „Lăsaţi nebunul să-şi arate faţa!”.
„El doar râdea”
Reprezentanţii mediului universitar şi academic sunt nedumeriţi nu atât de reeditarea scandalosului dicţionar al lui Stati, cât de faptul că el a fost tipărit la Tipografia AŞM. Dar şeful instituţiei, Valeriu Schiţco, spune că nu a putut refuza comanda, deoarece tipografia se află la autogestiune şi nu-i ajungeau bani pentru salarii. „De mult nu avem de lucru, dar trebuie să achităm lefile şi impozitele. Şi e foarte frig la noi – nu ne conectăm la căldură, căci ne costă 40 de mii de lei pe lună…”, susţine Valeriu Schiţco. El precizează că a încercat să-l convingă pe Vasile Stati să schimbe barem titlul cărţii, dar în zadar. „L-am întrebat de ce a scris introducerea într-o română perfectă, şi nu cu termeni din anii ’60, dar el a început să râdă. I-am propus să intituleze cartea „dicţionar de arhaisme” şi el tot râdea. Mi-a spus că, de avem pretenţii, retrage volumul de la noi. Ce puteam să fac?..”, adaugă Schiţco. Directorul recunoaşte că, pentru tipărirea dicţionarului, Stati a achitat 80 de mii de lei.
„A fost depistat şi cu plagiat”
Preşedintele AŞM, Gheorghe Duca, a aflat de la TIMPUL despre tipărirea acestei cărţi şi a rămas fără cuvinte: „Prima dată aud. Directorul va fi eliberat din funcţie. Tipografia se află la autofinanţare, dar nu e bine deloc ce se întâmplă…”. Mai tranşant în declaraţii este Vasile Bahnaru, directorul Institutului de Filologie al AŞM: „E o tâmpenie lucrarea, dar la noi nu există cenzură. Băţul e cu două capete. De aceea, lăsaţi nebunul să-şi arate faţa. Nu o face de bunăvoie. E plătit de bandiţi s-o facă..”. Şi scriitorul Vladimir Beşleagă crede că Stati nu este de acord cu ceea ce face, ci efectuează comenzi bine plătite. „În tinereţe, Stati a fost un fel de băgător de seamă la Uniunea Scriitorilor. A fost depistat cu plagiat. Este un păcătos şi jumătate, dar acum şi-a găsit o vizuină şi suge bani. Le spune amicilor săi că îl interesează doar banii. Presupun că el nu crede în ceea ce spune. Acum a pus în joc prestigiul Academiei, dar toată pacostea nu trebuie să cadă pe directorul tipografiei, ci pe autor, care este un farsor, un profitor, un escroc. E finanţat de mafia moldovenistă şi suge bani din ea”, afirmă scriitorul.
„Suntem în relaţii proaste cu acest…”
Care e rostul apariţiei unei asemenea cărţi, dacă populaţia RM nu vorbeşte în moldoveneasca lui Stati? La această întrebare, autorul răspunde: „Mă bucur că aţi depistat, aţi demonstrat, aţi aflat şi ştiţi că majoritatea oamenilor nu vorbesc aşa. Mă rog, felicitările mele! Dar mai răsfoiţi, încercaţi, apoi mai stăm de vorbă”. După care Stati a închis telefonul şi nu ne-a mai răspuns. Solicitat de TIMPUL, deputatul comunist Mark Tkaciuk, care anterior declarase că moldoveneasca şi româna sunt limbi identice, a oftat greu: „Nu-s lingvist, ca să dau apreciere dicţionarului, nici nu vreau să-l comentez”. Tkaciuk a infirmat şi faptul că PCRM ar finanţa editarea cărţilor lui Stati: „Numai nu noi. Suntem în relaţii proaste cu acest…”. Alte surse din PCRM ne-au şoptit că „dicţionarele” sunt finanţate de cercuri politice din Rusia.

ndA doua ediţie a „Dicţionarului moldovenesc-român” pune în circuit peste o mie de moldovenisme, colectate din actele slavoneşti ale cancelariei Statului Moldovenesc din anii 1392-1503. Volumul a apărut în tiraj de 5000 de exemplare, tiparul costându-l pe autor 80 de mii de lei. Dintre membrii colegiului redacţional al cărţii fac parte decedatul Andrei Hropotinschi şi Rubin Udler, membru corespondent al AŞM, stabilit în SUA din 1992. Reprezentanţii Academiei de Ştiinţe din Moldova ne-au confirmat că, fiind la Chişinău, Udler se afla în relaţii bune cu Stati şi împărtăşeau aceleaşi idei.”
Sursă: Timpul.md
http://timpul.md/articol/dictionarul-lui-stati-o-diversiune-de-80-0…