June 1

Emanuel Pope – Țes viermii noapte, mamă!

 

 

cu ocazia zilei de 1 IUNIE,

tuturor nenorociților ce oprimă viața copiilor,

tuturor celor ce zădărnicesc intrarea sublimului în viața acestora,

politicienilor de pretutindeni, și da, celor români în special !

ţes viermii noapte, mamă,

și -n dudul ţării mele plouă, plouă

de seara până dimineaţa

iar şi iar…

ca o gogoaşă de mătase e ziua binefacerii lor

cu toate surorile ei curve, cu tot ce va urma

printre fuioarele de întuneric și  de sfadă

zâmbesc amar şi mă ascund, cum ştiţi că sunt:

dement și certăreţ

om de nimic, leneș-naiv, bețiv

 între voi beau

neîmpăcat, nemângâiat în dulcele-culcuș,

al vostru  lapte

și ca-n burta mamei mele renegate

îmi adun zile de zile  rugăciunile

odată şi încă o dată

-totdeauna pe cele de ieri le-am uitat zilei de azi-

le spun oricum, 

aşa cum îmi vin,

deh! solitar! sunt un idiot chel vopsit în albastru

în ultra-marin cu sclipiri de sidef

iar gura mea e o meduză 

expusă-n aerul unui circ sosit în oraș

alături de mormintele unor fanarioți noi …de tip roman

(știm, desigur,  unde le-a fost și le este capul

…dar chiar și așa

de ce nimeni nu ne spune nimic

de poziția verticală a picioarelor lor?!)

bolind, vomitând,

îmi sprijin fruntea de rămăşiţa de credință,

apoi de mobil (nimeni nu poate să-mi reproșeze)

încerc chiar și numărul de urgență: 999

şi de sandalele unui alt  ”otoman”

-un expatriat de nerecunoscut acum-

 rege și poet al unui alt tărâm

Ovidiu…

și-mi spun NU!

apoi și altora spun tot: NU!

și tuturor apoi -NUșiNU!

bând pe datorie patriotică

am înghițit destul numai vin acru

barbar cânta… (femeia aceea însă a plecat și ea demult de la noi din bar

…în străinătate

Italia, Spania, Anglia- excursii )

demența mea  și- a celorlalţi eroi din crâșmă

trece lejer de  40 %

fără sentimentalisme ușoare,

asta este și vârsta mea

nicio invidie

(nebunia ca și tinerețea nu cunoaște limite,

poezia, în schimb, e cu totul și cu totul altceva)

-de aceea rămâne inexprimabilă

pe cei de 20 de ani îi rog să aștepte puțin

gura asta o  mai sorb și voi fi gata,

întotdeauna treptele m-au obosit teribil la întoarcere,

pentru că am fost și rămân un om iubit toată viața,

ca un terorist prins târziu, duminică, în pînza ziarelor de scandal

am figura ștearsă a unuia care a murit demult

simt cum mă trec fiorii fericirii alene

și tuturor le nasc fără nicio greutate, în absolut,

poeme de la dreapta la stânga

și de la stânga la dreapta,

-poemele muncii mele de trântor-

cum dracu să nu mă iubească și

 şi cum  să nu se ”îngrijească” de mine

când le spun cu atâta sinceritate

cât sunt de parveniți și de ipocriți

de reduși mintal și de vânduți pe o bucată de zinc

hoți, parșivi, lipsiți de sentimente

lingăi, răutăcioși, neputincioși în inimă lor slabă

orbi, cum numai pruncii ar mai avea motiv să fie:

‘’-Țurțurașul mamei, hoțul tatei, 

…sărmanul meu copil născut fără suflet’’

…………………………………………………….

Grijania voastră! 

de puișori de crocodili

-născuțișialăptațilasânulunorcurve-

cum ați ajuns voi azi, toți, 

 ”domnilor”

…nici măcar golani!