Johannes Vermeer

 

 

În istoria picturii universale să ne oprim câteva momente asupra figurii remarcabile a maestrului din Delft, Johannes Vermeer, în a cărui artă se amestecă cu subtilitate realismul, clar-obscururile savante, cu inflexiuni  post-caravaggiste, trompe-l’oeil-urile derutante din care răzbate obsesia unei poezii încărcată de simbolistică. Nu ştiu în ce măsură opera sa a fost influenţată de faptul că a fost un familist prin vocaţie- tată a 11 copii, destul de strâmtorat cu banii, membru în conducerea breslei „Sf. Luca” din Delft. Cert este că epoca în care  a trăit Vermeer, cea de la cumpăna dintre sec. al XVI-lea şi al XVII-lea, coincide cu apariţia unui nou realism vizual. În secolul în care viziunea artistică trebuia să se modeleze după noile cuceriri ale ştiinţei spre a reda lumea materială în chip veridic nume precum Caravaggio, Velasquez, Vermeer pot fi puse alături de cele ale lui Kepler, Galileo Galilei, Descartes. În aerul încărcat, dominat de maeştrii olandezi, ideea de perfecţiune plutea într-atât de mult încât şi spiritele dedate mai degrabă meditaţiei pure erau înclinate către desăvârşirea lucrului bine făcut. Breslele picturii sacralizau efortul, tenacitatea, concentrarea şi respingeau improvizaţia, impostura, artificiul. Născut în anul în care Rembrandt expunea Lecţia de anatomie, Vermeer este un veritabil rege al culorilor. Limbajul său pictural se defineşte printr-o poezie a tăcerii prin intermediul căreia explorează adâncimile de nepătruns ale visului.

Pentru început, celebrul tablou “Fata cu  cercel de perlă”. Un chip aureolat de linişte şi calm, o frumuseţe solemnă în egală măsură emanând mister şi serenitate. „În spectacolul straneităţii lumii, al impulsurilor, nestatorniciei şi vremelniciei crude a lucrurilor există o durată nepieritoare a frumuseţii, aşezarea sau situarea tangibilă a omului şi lucrurilor în perspectiva eternului.”

“Fata aţipită”, “Fata citind o scrisoare”, “Fata care scrie”, “Femeia care toarnă lapte” sunt tablouri în care este relevată  o gestică  subordonată aceluiaşi ritual al tăcerii, în acord cu un înalt sens al vitalităţii şi trăiniciei umane.

Imagini pentru vermeer sleep girl

A Girl Asleep- J.Vermeer

Imagini pentru girl read vermeer

Girl Read a Letter at Open Wind- J. Vermeer

Imagini pentru girl read vermeer

A Lady Writing a Letter- J. Vermeer

Prezenţa unui mare număr de instrumente în tablourile lui Vermeer–”Concertul”, “Femeie în picioare în faţa virginalului”…nu vorbeşte neapărat despre muzicalitatea picturii. Muzica din tablourile sale e o prelungire a tăcerii printr-un ritm misterios care accentuează forţa de-a trăi prin frumuseţe a umanului.

Imagini pentru woman virginal

Young Woman Seated at a Virginal- J. Vermeer

Să privim “Dantelăreasa”. În aer pluteşte melodia unei harpe.

Imagini pentru vermeer garden of Praise

The Lacemaker- J. Vermeer

Însă suprema măiestrie a artei lui Vermeer ţine de poetica luminii din tablourile sale

Lumina din tablourile lui e rece, învăluitoare cristalină, impersonală în acelaşi timp încărcată de căldură umană.Prin intermediul pictorilor din Utrecht, marii cutreieritori ai Italiei şi ai Neapolelui, Vermeer  a cunoscut opera lui Caravaggio fiind foarte mult influenţat de clarobscurul  tablourilor sale.

 Lumina la Vermeer este precisă aproape asemănătoare celei din natură, ca în „Soldatul şi fata care râde”. Sau strălucitoare, precum în „Rondul de noapte”, o lumină savant elaborată, structurată în profunzime,  ce dă tabloului un aer de vrajă poetică. „Johannes Vermeer, spune R. Van Eynden, poate fi numit Tiţianul pictorilor moderni ai şcolii olandeze, datorită culorilor sale viguroase şi tuşei sale alerte.”

Nimic din tablourile sale nu-i în contradicţie, dimpotrivă, totul emană împlinire, ambianţă, claritate, complementaritate.


Published by

Maria Sava

“I am nothing. I'll never be anything. I couldn't want to be something. Apart from that, I have in me all the dreams in the world.” (Fernando Pessoa)

Leave a Reply