CHARLES SIMIC* -INFINITUL (Trad . Adrian Grauenfels)

Giorgio de Chirico. Pianto d’amore, Ettore e Andromaca, 1974, olio su tela, cm. 102 x 82

 

 

Infinitul cască şi tot cască

 E somnoros?

Îi este dor de Pitagora?

 De velele celor trei corăbii ale lui Columb?

Cum despică ele valurile, ce ne amintim?

 Pe noi înşine?

Stă el la un pahar de vin şi filosofează?

Alege el oglinzi noaptea?

 Sau poate are o valiză plină cu amintiri ascunse,

undeva hăt departe?

 I-o fi plăcând să zacă în hamak,

ascultând dulci nimicuri

şoptite de vânt?

 Intră el în biserica pustie

ca să aprindă o lumânare?

 Nu ne vede el pe noi ca pe doi licurici

ce joacă v-aţi ascunselea într-un cimitir?

 Oare n-om fi buni de mâncat?

 

 

*(Charles Simic născut 1938 este un poet Serb-American co-editor la Paris Review. A primit premiul Pulitzer pentru poezie în 1990)

 

 

 

 

 

 


Published by

Maria Sava

“I am nothing. I'll never be anything. I couldn't want to be something. Apart from that, I have in me all the dreams in the world.” (Fernando Pessoa)

Leave a Reply