Cărţile autorului Nick Sava

 

În care Păcală…

coperta cartiiÎn care Păcală – snoave şi povestiri româneşti repovestite de Nicu Sabău  a apărut la Editura „Dealul Melcilor” din Braşov în 2002. Lansarea cărţii a avut loc pe data de 31 Ianuarie 2003 la „Casa Băiulescu” din Braşov, adunând o pleiadă de ziarişti, critici literari, studenţi, elevi din oraşul de sub Tâmpa.

Povestirile cuprinse în volum sunt o selecţie riguroasă a snoavelor şi povestirilor despre Păcală, citite cândva, în copilărie şi reamintite cu dragoste departe de ţară, atunci când mi s-a părut că în această perioadă de alienare spirituală e nevoie de un sprijin. Şi ce alt sprijin pot avea românii, fie ei trăitori în ţară sau Aiurea, în Diaspora, decât cel mai autentic personaj popular românesc? Asupra lui Păcală s-au aplecat de-a lungul timpului Ion Creangă, Ion Slavici, Petre Ispirescu, P. Dulfu şi atăţi alţi folclorişti, povestitori, culegători de tradiţii orale.

Cartea este un eveniment bibliografic şi prin editarea îngrijită a fiecărei pagini, prin ilustraţiile care însoţesc textul. Copii ale acestora pot fi văzute în Galeria de picturi a sitului, sub Păcală.

Datele tehnice ale cărţii sunt:

Autor: Nicu Sabău (alias a lui Sava, Nick)

Titlu: În care Păcală – snoave şi povestiri româneşti repovestite

Editura: Dealul Melcilor, Braşov, 2002

264 pagini, 30 ilustraţii color

„Cred că va fi de neuitat această lansare a unei carţi fundamentale a poporului român. Este fundamentală, pentru că toate popoarele au eroii lor grăitori, antemergători. Poporul şi-a creat, de-alungul timpului, asemenea personaje care să vorbească în numele lor. Românii au cel puţin trei eroi populari de mare cuprindere. Primul este, categoric, Păcală. Al doilea este Pepelea. Al treilea este complementarul lui Păcală, Tândală. Păcală este un erou popular încântător. Eu, editând cartea, am fost pus în situaţia de a o citi de şapte ori. Acesta este criteriul meu: dacă pot citi o carte de trei ori, de patru ori, înseamnă că acea carte este perfectă, sau este ceea ce Mihail Dragomirescu zicea că înseamnă o capodoperă. De fiecare dată am râs cu hohote la fiecare bucată citită, pentru că domnul Nick Sava e un mare povestitor. Este un povestitor de un aşa talent, că pot să-l duc liniştit lângă Ion Creangă. E darul dumnealui. De ce nu s-a manifestat darul acesta mai devreme? Pentru că pentru un scriitor contează foarte mult conjunctura socială, starea psihologică, contează foarte mult spaţiul în care se învârte.” (Ion Topolog)

 

În căutarea lui Harap-Alb

carteÎn zilele de 5-7 iunie 2009, la Iaşi a avut loc Colocviul de Fantastic, SF şi Avangardă “Iaşi 600+ Quasar 30”. Cu ocazia acestui eveniment, la care au participat personalităţi ale anticipaţiei româneşti şi numeroşi cititori, atraşi de literatura fantastică şi SF, au fost lansate mai multe cărţi. Printre ele şi cartea lui Nick SavaÎn căutarea lui Harap Alb, proaspăt tipărită la editura ieşeană PIM.În căutarea lui Harap Alb este un roman fantasy a cărui scriere a durat mai bine de şapte ani. Început la Whitehorse YT, continuat la Seattle WA (USA) şi terminat la Vancouver BC (în 2005) – unde a şi fost publicat în ediţie redusă, poate fi considerat unul din primele scrieri fantasy de factură românească. Deşi merge pe linia scrierilor fantasy clasice ale genului (Stăpânul InelelorNarnia), nu este deloc un roman “anglo-saxon”. Personajele, eroi ai basmului cult Harap Alb al nemuritorului Ion Creangă, participă la o odisee “în căutarea lui Harap Alb” (pe care nu îl găsesc, de altfel). Întâmplările prin care trec le dezvăluie sensul primordial al căutării lor: descoperirea de sine. Dar şi faptul că ele, în ciuda faptului că sunt “doar” nişte “aşchimodii”, au un profund umanism. Puşi în situaţii limită, de viaţă şi moarte, vor şti să aleagă, când va fi cazul, jertfa de sine în slujba Binelui.Fără a fi “literatură pentru copii” – aşa cum nici Stăpânul Inelelor nu este -, În căutarea lui Harap Alb infirmă accepţiunea lui N. Manolescu, cum că în literatura română nu există nici literatură de anticipaţie, nici literatură pentru copii. Păşind pe urmele unui Ion Creangă, Mihai Eminescu, Vasile Voiculescu, Mircea Eliade, Mihail Sadoveanu, Radu Tudoran, Vladimir Colin, Alexandru Mitru, ş.a. Nick Sava aduce în literatura românească un gen iubit tot mai mult de cititori, tineri şi maturi deopotrivă (inclusiv în România), dar care are calitatea de a fi profund umanist şi naţional.Datele tehnice ale cărţii:Autor: Sava, Nick
Titlu: În căutarea lui Harap Alb (Un joc)
Editura: Atheneum / PIM Iaşi
Număr pagini: 616

Fericirea de dincolo

http://www.scribd.com/doc/137426949/Fericirea-de-dincolo-autor-Nick…

Fericirea de dincolo, autor Nick Sava by Cititor de Proză -Republica artelor

 

 

O amicală acoladă transoceanică

 

Pe Nick Sava nu l-am cunoscut altfel decît prin schimburi mai rare sau mai dese de e-mailuri, mai lungi sau mai scurte, aflîndu-ne cel mai adesea în concordie, dar cîteodată şi în răspăr. L-am mai cunoscut, desigur, şi din pricina revistei Atheneum din Vancouver, în paginile căreia au şi apărut eseurile din această carte, de foarte multe ori în apropierea unor texte ce-mi aparţineau. De altfel, am ajuns colaborator acolo datorită insistenţelor lui. Pe bună dreptate, el credea că o revistă a românilor canadieni nu trebuie să se închidă în „cercul strîmt” al comunităţii editoare, ci trebuie să fie deschisă şi către ţara de origine şi autorii de acolo. Nu ştiu dacă tot pe bună dreptate m-a „racolat” şi pe mine, asta o ştiu mai bine cititorii publicaţiei, dar eu îi mulţumesc – în calitate de autor şi de citiror al revistei, am pătruns şi eu puţin în inima comunităţii în care trăieşte.

Nick Sava nu este primul „canadian” pe care îl prefaţez. Acum cîţiva ani, am făcut acelaşi lucru cu volumul de povestiri Partida de canastă de Mircea Gheorghe, apărut la „Polirom”. Povestitorul trăieşte în alt colţ al Canadei, la Montreal, şi, ca şi pe Nick Sava, nu l-am cunoscut decît prin textele sale – unele publicate în Timpul – şi prin schimbul de mesaje electronice. Nu ştiu dacă aceşti doi autori se cunosc, dar mi-ar plăcea să se cunoască. În primul rînd, pentru că pe amîndoi îi caracterizează o mare seriozitate în ceea ce fac, în tot ceea ce fac. Al doilea, pentru că pe amîndoi îi percep ca pe nişte prieteni de departe şi mă gîndesc că am putea lărgi puţin cercul. Dar asta o vor decide ei, după ce mă voi decide eu să le fac cunoştinţă – prin e-mail, de bună samă! În sfîrşit, pentru că, pe lîngă comunităţile româneşti mai mici sau mai mari aflate în toate colţurile Canadei, există, ca o sumă, marea comunitate a românilor canadieni, iar coeziunea acesteia are nevoie să fie sporită. Lui Nick Sava, cum mărturiseşte în Cuvîntul înainte  şi cum e vizibil în puzderie din textele reunite în acest volum, îi e teamă că există riscul disoluţiei identităţii românilor des-ţăraţi în mai toată lumea. Dincolo de grija pe care ar trebui s-o aibă „patria mamă”, una din soluţiile evitării acestui proces ameninţător este chiar consolidarea reţelei de relaţii dintre comunităţile insulare şi indivizii apărţinători acestora. Din acest punct de vedere, aş spune că volumul de faţă este un fel de manifest, unul foarte bine venit, din partea unei minţi nu doar îngrijorate, ci şi foarte lucide.

Nick Sava îşi defineşte aceste texte, cu un joc de cuvinte, ca fiind nişte „escuri”, un fel de simbioză între eseu şi pamflet. În ce mă priveşte, în ciuda unor durităţi de opinie şi chiar de limbaj, nu văd în autor un pamfletar, ci mai degrabă un practicant al unor „analize spectrale”, care de altfel nu ezită să se întoarcă şi asupra sinelui propriu, auto-scopic. Pamfletarul adevărat este mînat de „răutate”, uneori chiar de ură, calităţi absente în textele lui Nick Sava. El nu urăşte, este îngrjorat sau exasperat – de oameni, fapte, evenimente din comunitatea lui, dar şi din comunitatea românească în întregul său, deci şi din ţară. Priveşte lucrurile cu extremă luciditate, dar fără umbră de ură, mai degrabă cu un fel de dragoste adesea contrariată, ba chiar şi ultragiată. Dacă ar fi să accept cuvîntul ură, ar fi doar în sensul acela grav, , din celebra formulă cioraniană: „Iubesc România cu o ură grea”. Dar aceasta nu este o ură adevărată, este numai exasperarea ce provine din iubirea contrariată. Nu, Nick Sava nu este un pamfletar, dar este un polemist redutabil, cu continuitate în idei. Sînt reunite aici texte scrise, lună după lună, vreme de aproape cinci ani, dar ceea ce te uimeşte este tocmai unitatea de opinii, de ton şi de atitudine. Este aproape neverosimil să crezi că ele n-au fost scrise dintr-o dată, „dintr-o suflare”, ca o carte unitară, deşi ştii, pentru că le-ai citit la vremea apariţiei lor în revistă, că au fost scrise la acele intervale.

Unitate de opinii, unitate de ton, unitate de atitudine, dar şi o excelentă unitate stilistică, deşi autorul mărturiseşte în cîteva rînduri că nu este un scriitor. Dar este un scriitor şi, fapt esenţial, unul deloc plicticos, cum se întîmplă la mulţi pomi lăudaţi! Indiferent de subiectul abordat, prin rigoarea argumentaţiei, prin frazarea plastic-econimică, prin alerteţea discursului şi prin calităţile unui polemist care ştie să abordeze diversele chestiuni din unghiurile cele mai  neaşteptate, Nick Sava este un autor care te ţine strîns legat de textul său. Nu am citit cartea sa care îl valorifică pe tragi-comicul nostru erou popular Păcală, dar am citit-o şi, acum, recitit-o pe aceasta cu foarte mare plăcere. Nu mă îndoiesc că aceasta va fi împătăşită şi de ceilalţi cititori. Simt că am mînă norocoasă la „canadieni”!

 

1 Martie 2008, în Iaşi

Liviu Antonesei

Taraba cu vise

 

Leave a Reply