agonia

Egon Schiele

în seara aceea,
lumina ta, Doamne, ca printr-o sită
trecea dincolo de Mine
şi nu adia nici o pală de vânt
să abată măcar un strop
ca să Mi se aşeze pe suflet
doar tu, înger al Meu,
pavăză vie Mi te ghemuiai
dincolo de stern
dincolo de ultima moarte
pe care o primisem cu seninătate.
în timp ce dimprejurul Meu
lumina se topea către marginea asfinţitului
Eu mă poticneam în credinţă ca acel căprior
lovit drept în inimă
căruia îi crescuseră aripi imense
spre a se înălţa
deasupra deşertului acestei lumi
-ochii lui ca şi ai Mei
lăcrimau neîncetat
păstrând lipit de retină
rânjetul sardonic al vânătorului de ocazie
şi fumul aburitor
ce picura din ţeava puştii sale

 

 

miserere

„Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele”(Marcu 9,24)

 

în singurătate
ridic ochii spre cerul care
îmi evită cu dibăcie privirile 
trăgând peste lumina tandră a stelelor
plapuma unui nor obosit
un vânt  dinspre sud
muşca adânc din carnea şi sângele meu,
printre buzele-mi arse ca pământul uscat
picurau cuvintele unul după altul
golite de sens
privirile-mi rănite orbecăiau prin întuneric
pipăind cu vârfurile degetelor
marginile reci ale zidurilor nopţii
căutam sprijin, acolo, sus,
unde ştiam că Te afli Tu
la fel de singur şi de părăsit
învins de zădărnicia acestei lumi
care-ţi tot promite mereu şi mereu
să se schimbe
punându-şi vremelnic zarafii în umbră
apoi să-i scoată
şi să-i pună pe socluri
făcând din ei idoli…
ce greşeală, Doamne,
ce greşeală să cred că învăţând limba morţilor
aş putea pătrunde taina gândurilor
cuibărite în pieptul Tău
străpuns de fierul sutaşului

la margine de cuvânt

 

 

 la margine de cuvânt

se-nfruntă lumina şi umbra

precum Iacob cu Îngerul său

 

învăluit în noapte

Profetul dă strigăt luminos:

„pentru ce tu, Înger al meu, numele-mi ceri?”

 

îngerul-umbră îi dă binecuvântarea luminii

din locul său din înalt

lumina coboară-nlăuntru dând umbra-n afară

 

la margine de cuvânt

umbra-i o muzică neagră ce sfâşie somnul

adusă-n lumină, e pace

 

Poetul a fost răstignit

şi umbra sa poartă dureri

 

la margine de cuvânt

timpul dăltuieşte formele morţii

animal de lumină,

omul ridică ochii şi tace

abandonându-se mâinilor veşnice

 

din tenebrele nopţilor

 smulge lumina

dând tainică strălucire Inimii sale şi Vieţii

 

la margine de cuvânt

umbra îmbrăţişează lumina

într-o eternă spirală.

 

 

trepte către cerul din noi

călători de o noapte 
am străbătut împreună lumea viselor pure
o vreme mi-ai vorbit în tăcere
cuvintele criptice au luat foc în adâncul sufletului meu
ascultând o tristă ghicitoare 
la care numai morţii ar fi putut să răspundă
la capăt de drum ne-am oprit şi ţi-am spus:
eu mă voi întoarce dar tu vei locui de-acum aici
şi multe lucruri ţi se vor întâmpla
prin lume 
împovărat de darurile stranii ale vieţii vei umbla
cu sentimentul unui veşnic exilat
ca setea râului secătuit de soarele amiezii desfrânate.

 

ssst! ascultă!
greaua lumină a zorilor
se umple de ţipătul speriat al păsărilor ce dispar
în înălţimile de dincolo de linia orizontului.
adio, prietene, îţi spun,
s-au trezit nebunii istoriei ratate
şi-au împânzit câmpurile arse şi pustii
cu gonaci şi arme sofisticate
– s-a deschis sezonul de vânătoare la mierle, prigorii şi ciocârlii

 

 

Gradini verso il cielo dentro di noi

 

viaggiatori per una notte

abbiamo percorso insieme il mondo degli sogni puri

un tempo siamo stati nel silenzio

poi enigmatiche parole hanno preso fuoco nella mia anima

ascoltando uno triste indovinello

a quale soltanto i morti potevano rispondere

la fine strada ti ho detto:

io torno ma tu adesso devi restare qui

e tante cose ti succederanno

nel mondo

gravato dagli strani doni di vita camminerai

come un eterno esiliato

come un fiume assetato dal sole di un mezzogiorno nudo

 

pst! Ascolta!

come pesante la luce del alba

al di la del orizzonte

senti i versi degli ucceli che spariscono piano, piano

addio caro mio ti lascio

sono svegliati i matti della fallita storia

e hanno riempito campi bruciati e deserti

con i levrieri ed armi sofisticati

si e aperta la caccia agli merli, gruccioni ed allodole.

 

Trad. Maria Frandoș