Adrian Grauenfels – Pavană pentru o infantă moartă (pe muzică de Ravel)

Las Meninas III- Pablo Picasso

…atunci văzui infanta.
era întinsă pe catifea verde

între flori de lotus culese de samurai tineri

 în parcul înconjurat de lacuri sărate.
ce bucurie să o văd în sfărşit moartă ,

 eliberată de iubiri inceste,

avea pe buze zîmbetul unui sărut

 pentru caii albi priponiţi în curte,

stapîna zicea ca e anul în care caii zboară peste ocean

 căutînd un loc să doarmă,

dar foşnetul morţii ei colosale nu ne lăsa să ne odihnim,

 infanta ridicată în capul oaselor căuta cu privirea

 cupa de vin otrăvit din mîna stăpînei..

 O.. cum doreai mîngîierile unui bărbat în ceaţa dimineţii,

 ascultai muzica ce venea de departe,

din bucătăria afumată plină de soldaţi grosolani

 povestind aceleaşi bătălii,

 mustind din cicatrici purulente,

 repetînd numele femeilor violate,

 treceai printre ei mîndră că ai murit atît de tînără,

 nebăgată în seamă,

 atît de repede uitată,

 absolvită de dizgraţia bătrîneţii,

 doamne ce frumoasă erai în albastrul mătăsurilor spaniole,

 fardată delicat ca pentru o nuntă amînată,

 însoţită graţios de trei samurai cu o duzină de roze pe pian,

 cu o scrisoare nedeschisă anunţînd un mare naufragiu,

 te-ai aşezat din nou în patul mortuar,

 ai pornit patefonul bunicului Ravel

care zumzăia pavane pentru infante moarte de bună voie..
AG